– Suntem de nicăieri.

Deschidem ochii și iată-l!

– Ce?

– T O T U L! Fiecare moment, fiecare zi, din nou și din nou, de la început până la sfarșit-ceea ce noi numim moarte, dar care ar putea la fel de ușor fi cea mai mare prostie. Nu contează. Reguli, jocuri, sunete, culori, forme, lumină, întuneric, sentimente, similarități, totul este diferit, totul este la fel, totul este frumos, absurd și grotesc, totul este corect, totul este ratat. Am înțeles totul. Numim fiecare element. Inventăm instrucțiuni. Le urmăm și pe urmă creăm noi seturi de instrucțiuni.

Jucăm jocul.

Aspirăm către sens. Tot ce este în afara sensului ne aduce la disperare, lăsându-ne nedumertiți, fără direcție, speriați îngrozitor. Nu există sens? La d***u, noi creăm sensul? Nu ne lăsăm niciodată. Trebuie să fie ceva acolo. E despre credință. E despre bani. E despre iubire, ură și tot ce e între. E despre putere. E despre voință. E despre valori.

-Ce are valoare?

-Banii, casele, cunoștintele, aurul, bulbii de lalele, cafeaua, piperul, petrolul, mașinile strălucitoare, plasticul, tinerețea, o toaletă atunci când ești blocat la metrou și ai nevoie de una, respectul, cuvintele, familia, viitorul, istoria, atingerea delicată pe un umăr.

Eșec în a cuprinde esența. Fă-o din nou. Generația următoare. Eroare. Restart și reload. … și continuăm să fim. De nicaieri.

Ana Bănică, Claudia Braileanu, Mihaela Buhaev, Norbert Filep, Andrei Gamart, Bianca Mann, Alina Marinescu, Răzvan Năstase, Vlad Olariu – Artist Page, Lea Rasovszky, Roman Tolici
O expoziție curatoriată de Ioana Ciocan

Photo: Adi Bulboacă